Categories
Health Safety

Autoritatea de a Opri Munca

Ce este, la ce ajută, cum se face, este obligatorie?

de Decebal Leonard Marin

Una dintre discuțiile pe care le avem frecvent la cursurile Safety Leadership este despre imposibilitatea supervizorilor de a fi prezenți permanent pentru a supraveghea modul de lucru al operatorilor și a se asigura că toată lumea se întoarce sănătoasă acasă.

Siguranța în muncă în companiile care au zone de producție extinse necesită existența unei culturi a mai multor „ochi de siguranță”. Aceasta este cultura grijii reciproce, cultura în care angajații nu se opresc la identificarea și raportarea condițiilor și a comportamentelor periculoase ci și intervin pentru a le opri.

Ce este și de ce este utilă Autoritatea de a Opri Munca

Lucrătorii din prima linie sunt angajații cu cea mai mare experiență și expertiză în mediul de lucru. De cele mai multe ori ei sunt primii care observă riscurile potențiale sau condițiile de lucru nesigure, înainte că acestea să ducă la accidente, uneori mortale.

Potrivit statisticilor oferite de Inspecția Muncii, în primele 9 luni din 2023, în România au avut loc 3361 accidente cu incapacitate temporară de muncă și 43 de accidente soldate cu deces la locul de muncă.

Probabil că o bună parte dintre aceste accidente ar fi putut fi prevenite dacă lucrătorii ar fi folosit autoritatea de a opri munca periculoasă și managerii lor i-ar fi sprijinit.

Autoritatea de a Opri Munca (în engleză Stop Work Authority – SWA) este o politică internă prin care organizațiile sporesc siguranța în muncă și protejează bunăstarea angajaților și a companiei.

Aceasta a pătruns în România prin intermediul companiilor internaționale, ca o consecință a normelor legale din USA și Canada și a politicii menționate în standardul OSHA 1926.1418. (OSHA – Occupational Safety and Health Administration este agenția de reglementare a Departamentului Muncii în Statelor Unite).

Legea română prevede că: “starea de pericol grav şi iminent de accidentare, poate fi constatată de către orice lucrător din întreprindere şi/sau unitate, lucrător al serviciului extern de prevenire şi protecţie cu care întreprinderea şi/sau unitatea a încheiat contract, precum şi de către inspectorii de muncă’’. ‘’Acesta trebuie să comunice imediat angajatorului și/sau lucrătorilor desemnați orice situație de muncă despre care au motive întemeiate să o considere un pericol pentru securitatea și sănătatea lucrătorilor, precum și orice deficiență a sistemelor de protecție;’’ (L 319.2006, art. 23, alineatul d.)

Legea este însă vagă și nu precizează specific cine anume din organizație are autoritatea să oprească lucrul sau echipamentul și nici dacă această persoană este protejată sau nu de eventuale consecințe negative: ‘’La constatarea stării de pericol grav şi iminent de accidentare se vor lua imediat următoarele măsuri de securitate: … ‘’(HG 1425).

Această politică permite lucrătorilor să gestioneze siguranța în muncă în timp real, în toate situațiile de lucru nesigure sau periculoase, cu risc ridicat de accident. Este o abordare practică, fără discuții, fără așteptare și cu măsuri imediate.

Autoritatea de a Opri Munca (AOM) ajută la prevenirea pierderilor, protejează oamenii, echipamentele și mediul, crește profitabilitatea și impactul social și îmbunătățeste reputația companiei.

În mod concret, angajaților de pe toate nivelurile manageriale li se ofera responsabilitatea, puterea și obligația de a opri munca atunci când văd un pericol iminent ce poate să îi rănească pe ei sau pe colegii lor sau să cauzeze prejudicii mediului ori echipamentelor.

Această împuternicire încurajează simțul responsabilității și cultivă o cultură în care siguranța este preocuparea tuturor, nu doar responsabilitatea șefului direct sau a departamentului EHS.

Atunci când angajații sunt împuterniciți cu Autoritatea de a Opri Munca, crește probabilitatea ca aceștia să își asume propria siguranță și siguranța colegilor. Aplicarea să dezvoltă o mentalitate pro-activă în materie de identificarea timpurie a pericolelor, încurajează angajații să evalueze continuu riscurile și să ia imediat măsurile preventive necesare.

Prin implementarea AOM se promovează o cultură a încrederii și a colaborării ce dezvoltă siguranță psihologică necesară că aceștia să raporteze problemele de siguranță fără teamă de represalii sau de consecințe negative.Autoritatea de a Opri Munca oferă oportunitatea de a investiga în detaliu problemele identificate și de a implementa măsurile de control necesare. Totodată, aceasta facilitează învățarea organizațională și îmbunătățirea continuă.

Când și cum să folosești Autoritatea de a Opri Munca

Spre exemplificare, mai jos am listat câteva exemple de situații practice în care lucratorii sunt încurajați să folosească Autoritatea de a Opri Munca pentru a preveni accidentele:

• Observi un coleg sau un contractor care operează o mașină fără să poarte E.I.P. adecvat (E.I.P. = Echipament Individual de Protecție). Oprești munca și îi explici colegului pericolul la care se expune. Acesta își îmbracă echipamentul de protecție și reia muncă în siguranță.

• Observi o macara ridicând o sarcină deasupra unor muncitori. Oprești lucrul, evacuezi zona, anunți operatorul macaralei si te asiguri de îndepărtarea pericolului.

• Observi un coleg lucrând la înălțime fără să fie asigurat sau folosind o scară improvizată. Oprești munca, îi explici colegului pericolul și te asiguri că reia activitatea folosind o scară corespunzătoare și se asigura cu linia vieții.

• Detectezi un miros puternic de substanțe chimice în aer. Oprești lucrul, evacuezi zona și anunți imediat superiorii pentru investigare.

• Observi o deversare de substanțe periculoasă sau o podea udă într-o zonă cu trafic. Oprești muncă și semnalizezi zona. Pe cât posibil cureți deversarea pentru a preveni alunecarea și căderea oamenilor.

De multe ori, lucrătorii nu sunt conștienți de pericolele din jurul lor sau ezită să își exercite autoritatea de oprire a muncii din cauza fricii de represalii, a presiunii colegilor sau a dorinței de a nu pierde producția.

Pași procedurali

Procedura ce explică modul de aplicare al AOM presupune, la modul general, un număr de 7 pași procedurali:

Pasul 1. Oprește imediat munca/ lucrarea când percepi o situație periculoasă. Nu reluați lucrul până când nu se iau măsurile de control adecvate.

Pasul 2. Anunță supervizorul și reprezentantul EHS despre acțiunea de oprire a lucrului. Explică ce ai văzut și de ce ai oprit muncă.

Pasul 3. Investighează situația și agreează cu cei implicați reluarea sau suspendarea lucrărilor până la diminuarea riscului precum si măsurile specifice.

Pasul 4. Implementează măsuri adecvate pentru eliminarea sau reducerea pericolului. Verifică dacă acțiunile sunt eficiente și nu creează noi pericole.

Pasul 5. Reia munca după ce te-ai asigurat că cei implicați respectă măsurile luate și sunt de acord să continue.

Pasul 6. Monitorizează și documentează situația, verifică dacă măsurile de control funcționează și raportează problemele sau preocupările noi care apar.

Pasul 7. Învață și popularizează. Împărtășeste colegilor experiența și lecțiile învățate, atât direct cât și prin intermediul alertelor safety generate de departamentul EHS.

Ușor de zis, însă nu și la fel de ușor de făcut.

Provocări în aplicare

Natura umană, nivelul de educație și specificul culturii organizaționale sunt factori importanți de influență a deciziei de exercitare a responsabilității și obligației de a opri munca atunci când există un risc iminent de accidentare. Asta face că implementarea imaginată în birou nu se potrivește cu realitatea din teren. 

Implementarea și utilizarea eficientă a AOM presupune depășirea a multiple bariere personale si organizaționale. Iată câteva dintre ele:

  • Presiunea managerială îi determina pe oameni să își asume riscuri pentru a îndeplini un obiectiv de producție.
  • Observatorul pune producția și utilajele mai presus decât propria siguranță în mod neconștient și nerațional.
  • Presiunea colegilor de a nu vorbi, este o practică acceptată și încurajată de grup.
  • Comportamentele riscante sunt evaluate subiectiv, deoarece observatorul a lucrat si el într-o manieră similară anterior fără să se accidenteze.
  • Persoana care observă situația poate simți că nu are autoritatea de a interveni în acea situație particulară când este vorba despre un superior sau un lucrător al unui contractor, chiar dacă acesta este expus riscului de rănire.
  • Observatorul poate să nu perceapă situația sau acțiunea că fiind periculoasă deoarece nu are expertiza necesară.
  • Observatorul nu crede că persoana cu un comportament periculos nu este conștientă de risc și că lucrează fără sa își asume acel risc.

Când oamenii se găsesc în grupuri de trei sau mai multe persoane, ei pot simți mai puțină responsabilitate de a se implica. Când observatorul nu este sigur de situație, el se uită în jur pentru a vedea ce fac alții. Când nimeni nu ia nici o măsură, acesta poate presupune că ceilalți s-ar putea să fi făcut deja acest lucru sau că situația probabil nu justifică nici o acțiune din partea sa.

Difuzarea responsabilității este cunoscută în psihologie sub numele de Efectul de Spectator. Cercetările din psihologia socială arată că Efectul de Spectator este influentat major de doi factori: primul il reprezintă prezența altor persoane, iar al adoilea este necesitatea ca oamenii să se comporte în moduri corecte și acceptabile din punct de vedere social.

Chiar dacă oprirea lucrului poate avea consecințe negative asupra producției, observatorul nu este întotdeauna sigur că managerii săi vor interpreta la fel situația și nu vor aplică măsuri punitive.

Motivele pentru care oamenii ezită să oprească muncă periculoasă diferă de la om la om, de la organizație la organizație. Pentru ilustrare, listez aici o colecție de motive menționate ce către participanții pe care i-am avut la cursurile Safety Leadership:

·       Le este frică de consecințe din partea șefilor și a colegilor

·       Cum să opresc eu toată instalația/ procesul/ fabrică?

·       Nu vreau să mă fac de ras

·       Nu vor să își asume responsabilitatea în scris pentru nimic

·       Nu toți angajații au argumente tehnice, nu sunt pregătiți pentru postul în care lucrează, nu au logică și nu înțeleg cum funcționează procesele și utilajele pe care le operează

·       Nu e clar cine și ce trebuie să facă, de unde până unde

·       Unor oameni pur și simplu le este lene

·       Unii abuzează de această autoritate pentru a obține un câștig personal sau răzbunare

·       Ne credem mai deștepți decât suntem

·       Producția va fi întotdeauna mai importantă în această firma

·       Sunt multe filtre. Există diferențe de educație și perspective diferite, date de vârstă

·       Relația cu șefii și colegii, poveștile false sau adevărate îi influențează

·       Este o neîncredere că această politică este adevărată și că nu există consecințe

·       Lipsește o procedură clară și o instruire motivantă pentru modul de folosire al acesteia

·       În grup, le este rușine.

·       Oamenii nu cunosc riscurile. Semnează că primarii prezența la instruiri. Prea puțini își dau seama de pericolele la care se expun.

 După cum se observă, ‘’situația este complexă și plină de aspecte’’.

Cu gândul la progresul tehnologic, mă întreb în ce măsură poate Inteligență Artificială (AI) să ne ajute la depășirea acestor mentalități și a fricii? Cu siguranță un anume grad de automatizare însoțit de AI ajută în situațiile care necesită intervenția rapidă și hotărâtă pe care lucrătorii umani nu o pot asigura.

AI poate oferi lucrătorilor alerte și poate interveni în timp real pentru a reduce pericolele și pentru a evita accidentele.

Bune practici în implementare

Pentru a pune în practică în mod eficient un program de tipul Autoritatea de a Opri Munca periculoase este bine să luăm în considerare câteva lucruri.

În primul rând, politica trebuie aprobată de către CEO la nivel de comitet executiv și procedurată cu ajutorul departamentelor HR și HSE. Este utilă solicitarea de contribuții și consimțământul sindicatului sau al reprezentanților angajaților.

Studiile arată că cei mai multi dintre lucrători nu vor să inițieze acțiuni de oprire a lucrului atunci când observă situații nesigure sau periculoase. Principalul motiv raportat este frica: frică de a încerca ceva nou, frica de represalii, frica de a greși. Această frică îi poate determina să decidă să aștepte ca altcineva să ia măsuri.

Recunoașterea și recompensarea persoanelor care utilizează procedura poate contribui la creșterea numărului de lucrători care își vor exercita această responsabilitate.

În cazul în care un angajat sau un lucrător contractual își asumă responsabilitatea și își exercită dreptul de a opri munca atunci când observă o situație sau un comportament nesigur, acesta are nevoie de susținerea atât formală cât și informală a colegilor și a managerilor.

Conținutul, metoda și calitatea instruirii sunt esențiale pentru asigurarea succesului programului. Educarea reacției colegilor și a șefilor la oprirea lucrului de către un coleg face diferența și influențează major rezultatele.

Înrolarea angajaților în program necesită o bună comunicare internă și trebuie susținută printr-un mix de mijloace: ambasadori AOM, instruire cu jocuri de rol situaționale, promovarea internă a mesajelor cheie ale programului, carduri personalizate, banners, etc

Realitatea bate scenariul managerial. Studiile arată că trăim într-o țară în care 40% dintre absolvenții de liceu sunt analfabeți funcțional, adică nu înțeleg ce citesc. În ultimul an am avut la cursuri 3 participanți care nu știau să scrie. Se lucrează cu tot mai mulți muncitori străini, nevorbitori de limba română și nici engleză. 

Instrucțiunile și mesajele trebuie să fie clare și ușor de înțeles, iar materialele folosite trebuie să asigure buna vizibilitate și consecvența programului. 

Pentru bună funcționare, un program AOM trebuie să aibă clar defininte rolurile și responsabilitățile pentru fiecare nivel managerial: management superior, șefi de schimb, șefi de echipă și supervizori, manageri, departamentul HSE, operatorii companiei și contractori.

Documentarea în scris a acestora ajută la bună înțelegere a ce urmează și asigură funcționarea programului conform intenției declarate la lansare.

Politica și procedurile trebuie comunicate tuturor lucrătorilor și părților interesate încă de la început. Comunicarea clară a beneficiilor utilizării AOM și recunoașterea contribuției lucrătorilor care își exercită drepturile și responsabilitățile încurajează folosirea autorității.

Programul trebuie să includă și un protocol pentru rezolvarea conflictelor de opinie legat de acțiunile de oprire a lucrului, acțiunile corective sau decizia de a relua muncă. Decizia finală în ce privește astfel de conflicte aparține conducerii superioare și managerilor HSE care nu sunt asociați cu conflictul. 

Un protocol clar definit permite soluționarea promptă a conflictului și transmiterea în organizație a unui mesaj de re-confirmare și de consolidare a programului.

Un alt factor pentru succes îl reprezintă stimularea dorinței de implicare din partea tuturor angajaților și construirea siguranței psihologice, a încrederii că nu vor exista consecințe negative.

În concluzie

Autoritatea de a Opri Munca este un instrument puternic de sprijin al eforturilor de asigurare a siguranța lucrătorilor la orice loc de muncă și are beneficii multiple:

  • previne pierderile
  • promovează participarea și asumarea responsabilității pentru siguranță fiecărui om din echipa
  • amplifică eforturile departamentului HSE 7/24
  • contribuie la însănătoșirea culturii organizaționale
  • crește implicarea și satisfacția angajaților
  • stimulează învățarea organizațională și individual
  • contribuie la reducerea accidentelor, a rănirilor și a deceselor

În speranța că informațiile din articol sunt utile, echipa Corporate Dynamics va dorește spor la treaba și va asigură de suportul său, pentru implementare. Așteptăm cu interes să ne contactați.