Suntem in permanenta inconjurati de stimuli. Cu un creier facut sa ne tina in siguranta, oare in ce fel ne ajuta sa ne atingem obiectivele, sutele de notificari si instrumente din jurul nostru gandite sa ne creasca productivitatea?
Obiective
Vorbeste cu orice manager si iti va spune ca obiectivele stau la baza actului managerial. Fara obiective nu putem planifica si nu putem urmari progresul. Iar printre cele mai importante caracteristici ale unui obiectiv bine definit este faptul ca poate fi masurat.
De fapt nu pot vorbi despre un obiectiv daca nu pot sa il masor. Iar tehnologia si procesele din ziua de azi, ne dau posibilitatea de a asocia numere la aproape orice.
Un alt avantaj pe care il au numerele (masurarea) este controlul. Am senzatia ca sunt in control atunci cand cifrele pe care mi le propun se regasesc in rezultate, iar daca nu se regasesc, acestea imi arata unde trebuie sa actionez.
Este minunat!
Iar in plus, tehnologia imi permite sa stochez “tonele” de numere la care am acces sub forma de date si mai apoi sa le analizez in scopul eficientei si performantei si sa storc ultima picatura de rezultat din locuri de unde aproape ca nici nu ma mai asteptam.
Iar companiile devin din ce in ce mai bune la analiza, dezvoltand instrumente si proceduri menite sa ne atraga atentia cand lucrurile nu merg in directia dorita si sa putem lua pe baza lor, in mod rapid decizii care sa duca la cresterea productivitatii. Unele dintre aceste procese sunt chiar automatizate.
In teorie! In practica… mai avem parte si de situatii neasteptate.
In acest articol am sa vorbesc despre felul in care multitudinea de date poate crea directii de actiune care duc la irosirea resurselor intreprinderii in activitati care nu au rezultatul scontat.
Un exemplu la indemana
Chiar acum, in timp ce scriu acest articol, pe calculatorul pe care lucrez, am un mic program care analizeaza ceea ce scriu si imi calculeaza un scor pe baza caruia pot estima cat de SEO – friendly este articolul meu. Excelent! In acest fel, pot sa imi gasesc cele mai bune cuvinte si formulari pentru ca articolul sa fie citit de cat mai multa lume si sa placa motoarelor de cautare.
Doar ca pe masura ca scriu, acest scor variaza in functie de cat de lunga este fraza, modul meu de exprimare, diateza folosita, numarul de cuvinte de legatura, de modul in care inserez cuvintele cheie in text si cat de des si probabil ca as putea continua.
Desi scopul acestui instrument este sa ma ajute sa creez un articol mai bun, in realitate ma surprind schimbandu-mi comportamentele in felul urmator:
- daca scorul scade sau este sub un anumit numar, incerc sa reformulez
- schimb frazarea si paginarea
- folosesc cuvinte pe care nu le-as folosi in mod uzual
- repet cuvintele de interes
As putea spune ca in final voi avea un articol mai bun cu sanse mai mari de a deveni “viral”. Dintr-un alt punct de vedere insa ma confrunt si cu altceva:
- gradul meu de anxietate este crescut
- formulez tot mai greoi
- rescriu mai des si pierd timp
- ma surpind adesea (dupa ce recitesc), ca am schimbat directia articolului
Acesta este un exemplu de Focus Bias. Avand la indemana un sistem care in teorie ma ajuta sa fac un articol mai bun, obiectivul meu este grevat de alte obiective care apar pe parcurs si pe care incep sa le urmaresc de multe ori in mod inconstient, schimbandu-mi directia atentiei si mergand catre obiective pe care poate initial nu le aveam, afectandu-mi productivitatea si prioritatile. (acum nu ii place ca am scris “afectandu-mi” :)). )
Acum eu sunt intr-o situatie fericita in care pot sa aleg sa ignor scorul si sa merg mai departe. Dar ce s-ar intmpla daca eu as fi parte dintr-un sistem care mi-ar evalua articolele dupa scorul de SEO obtinut? Ce s-ar intampla, daca promovarea sau veniturile mele ar depinde de aceste scoruri? Ce s-ar intampla daca scorurile mele de SEO ar fi parte din discutiile saptamanale cu managerul meu?
Ar exista o probabilitate foarte mare ca scorul de SEO sa devina de fapt principalul meu obiectiv (chiar si atunci cand mi s-ar spune ca de fapt am fost angajat pentru sa spunem un numar de 4 articole pe luna). Nasol!
(nu o sa va vina sa credeti dar ultimele doua paragrafe au redus scorul articolului cu 2 puncte) – desi am spus ca nu conteaza, acum un “pitic” de pe creierul meu vrea sa incep sa corectez articolul. Mi-e greu sa nu o fac dar #rezist!
Tot creierul
Asa cum spuneam, la baza acestui fenomen sta faptul ca avem un creier facut sa ne tina in siguranta, nu facut sa scriem articole SEO – friendly.
Iar creierul nostru, desi noi credem ca suntem foarte inteligenti, raspunde in primul rand la emotii. Daca imi este teama ca voi fi evaluat in functie de scorul articolului, teama de un scor slab ma va face sa ma concentrez pe scor si voi alege sa stau peste program, pentru ca pana saptamana viitoare mai este timp, iar presiunea nerealizarii numarului de articole ma va face sa ma concentrez pe fine-tunning-ul articolului in loc sa scriu in acelasi timp 4 articole si sa prioritizez timpul.
De asemenea creierul meu este facut sa raspunda la stimulii care m-ar putea pune in pericol. Daca de exemplu pe parcursul unui articol complicat mi se va face foame (ceea ce e foarte posibil datorita consumului ridicat de energie din partea creierului) la un moment dat atentia mea se va concentra pe foame.
Desi spunem ca vrem sa invatam sa prioritizam, de fapt creierul nostru va “prioritiza”, “pericolul” pe care il percepem cel mai “aproape”. Chiar daca este real sau nu.
In realitate nu pot urmari, mai multe obiective simultan asa cum as vrea eu.
Valori, credinte si mediul firmei
Unele dintre aceste bias-uri ne apar din mediu, din valorile celor din jurul nostru sau chiar din valorile si pattern-urile personale.
Un alt mod in care atentia noastra este “furata” este prin apelul la elemente care tin de supravietuire sau de functionare in cadrul grupului.
Modul in care functionam in grupul din care facem parte si statutul pe care il avem in cadrul grupului pot juca un rol important.
Un alt exemplu poate fi urmatorul: lucrez la un proiect care este important pentru profitabilitatea viitoare a firmei, insa o colega m-a rugat sa o ajut cu un completarea unor formulare pentru o licitatie la care lucreaza. Pentru ca una dintre valorile mele (sau ale firmei) este sa nu imi las balta colegii, desi sunt in presiune cu proiectul la care lucrez, imi ajut colega. Consum cateva ore si ulterior productivitatea pe parcursul zilei imi scade.
Sau un manager implementeaza o procedura noua. Respectarea procedurii devine un scop in sine mai important decat indicatorii pe care ii urmaresc eu in mod obisnuit intrucat nu vreau sa ma “pun rau” cu managerul respectiv. Desi procedura nu produce rezultatele dorite, nimeni nu ii spune si cautam solutii de implementare dand cu capul de zid.
Sau: sunt perfectionist si nu pot sa las un articol cu un scor SEO mai slab sa plece de la mine.
Sau: La noi in firma trebuie sa raspundem la e-mail-uri in maxim 15 minute de cand le-am primit.
Adauga la toate acestea un telefon pe care il iei cu tine peste tot, accesul continuu la notificari de toate felurile si gandeste-te cate obiective noi care iti influenteaza focusul in fiecare zi apar.
As putea continua dar ati inteles idea.
Crezi ca tie nu tie se intampla?
Poate ca nu, tie nu ti se intampla.
Dar…
- daca stai peste program desi la o prima vedere ai avea timp suficient sa termini ceea ce ai de facut pe parcursul programului…
- daca intri in magazin cu ideea de iti lua paine si pleci cu un cos plin…
- daca iti propui cand ajungi acasa sa te bucuri de o seara in familie, insa cand intri pe usa te apuci sa faci ordine…
- daca esti hipertensiv si bei o vodka cu prietenii…
- daca incepi un proiect de investitii major si te opresti in cat costa curatenia in birou…
- daca nimeni nu poate sa faca lucrurile mai bine decat tine…
- daca nu te poti abtine sa raspunzi la un mesaj venit pe Insta…
Ti-a placut articolul? Trimite-ne un comentariu. Le citim pe toate