sau despre cum percepem realitatea și cum ne exprimăm neclar
by Manu
Acest post a fost inspirat de o invitație la un podcast la care am avut ocazia să mă pregătesc și am realizat că există multă „fluiditate” în felul în care percepem și transmitem mai departe ceea ce considerăm a fi realitate.
Cu toții știm că felul în care înțelegem lumea din jurul nostru este de fapt o percepție. Nu știu însă cât de mulți ne gândim și la faptul că nici adevărul nu este într-o variantă absolută.
Cineva spunea că de fapt în viață fiecare primește ceea ce negociază, nu ceea ce merită. Înțelegerea a ceea ce este adevăr sau fals pentru fiecare dintre noi este fundamental în negociere și în înțelegerea relațiilor din care facem parte.
De fapt asta m-a făcut să realizez că atât adevărul cât și ceea ce numim minciună sunt de fapt un spectru la fel ca și multe alte lucruri care au de-a face cu comportamentul uman. Exagerat spus, sunt la fel ca Yin și Yang. Deși avem deseori clar conceptul acesta de fluiditate pentru ceea ce catalogăm drept fals, pentru ceea ce catalogam drept adevărat nu aveam percepția de spectru. Personal absolutizam adevărul, iar dacă sunteți ca mine este posibil să suferiți de aceiași „boală” și sper ca ceea ce scriu în continuare să aducă puțină claritate.
Există un întreg spectru (aproape un curcubeu 🙂 )de percepții și felul în care ne raportăm la ele. Și ceea ce spun aici are legătură cu orice poate fi clasificat ca fiind complex. Cum ar fi afirmațiile de genul „X sau Y pierde sau câștigă războiul„. La acest fapt contribuie mult faptul că definirea unor termeni complecși este de cele mai multe ori evitată într-o discuție obișnuită față în față și este deseori subînțeleasă. În plus propriul context influențează percepția și importanța acordată.
Ca să rămân pe exemplu dat anterior, eu cred că cei cu care interacționez știu ce înseamnă „să pierzi”, însă acest lucru nu este așa, iar diferența de percepție poate fi o sursă de conflict sau de neînțelegere.
Cuvintele în sine au un grad ridicat de abstractizare și cei mai mulți oameni nu realizează acest fapt în conversațiile de zi cu zi. În plus o mare parte din informație este conjuncturală sau contextuală. Acesta este un alt element pe care de multe ori îl ignorăm fără să realizăm.
Și totuși cum funcționează?
Treshold
Așa cum de exemplu în cazul curcubeului este greu să spui unde se face trecerea între orange și galben de exemplu, tot așa și în cadrul percepțiilor asupra subiectelor complexe există un treshold între ceea ce considerăm ca fiind acceptabil și ne acceptabil. Aici un rol important îl joacă experiența noastră anterioară, credințele și perspectiva pe care o avem față de subiectul în discuție.
Limita dintre cele două este de fapt punctul de inflexiune care apare cel mai des în cadrul unei discuții sau al unei negocieri. De multe ori acest punct nu este clar și cum spuneam este o sursă potențială de conflicte. De cele mai multe ori, în argumentații nu percepem exact această trecere ca fiind lină ci ma degrabă ca pe o limită, doar ca în realitate nu este așa, iar aici avem posibilitatea de a extinde discuția sau zona de negociere.
Disjuncții și lucruri binare
Există însă situații în care lucrurile pot fi relativ ușor tranșate și înțelese, cum este în cazul acelor situații în care conceptele în discuție pot fi disjuncte sau binare. De exemplu dacă adopți un pui de pisică, acesta poate fi o pisică sau un motan (deși nu pare, nu există nici o variantă între cele doua 🙂 ) La fel de exemplu în cazul unor produse care au fost sau nu livrate la o adresă stabilită, sau la o dată (chiar dacă în anumite situații cineva ar putea să încerce să te convingă de altceva)
Disjuncțiile sunt bune pentru că odată agreate, ele pot aduce claritate în situațiile în dispută.
Ce e de făcut?
Deși nu este genul meu de a scrie, de data asta prefer să fac o listă:
- Pleacă de la premisa că persoana cu care vorbești nu cunoaște și nu întelege contextul tău
- Încearcă la rândul tău, în măsura în care poți să înțelegi contextul interlocutorului tău și fi conștient că nu îl vei putea înțelege în totalitate
- Nu considera nici o informație pe care o primești ca fiind absolută sau adevărată în totalitate, ci mai degrabă ca o zonă de discuție
- Pleacă totuși de la ideea că persoana cu care ești în discuție nu încercă să te mintă ci are o percepție diferită față de ceea ce tu consideri ca fiind adevărat sau important
- În cazul în care te copleșesc emoțiile gîndește-te că de fapt ceea ce spune nu înseamnă neapărat ceva pentru tine (poate să pară complex, dar deocamdată crede-mă pe cuvânt
- Încearcă sa ancorezi pe elementele care sunt în mod clar disjuncte și nu pot introduce alte neclarități
- Folosește cuvinte cât mai simple. Evită tehnicalitățile sau expresiile prea elevate
- Evită „judecățile de valoare”
- Dacă nu înțelegi ceva spune că nu ai înțeles, sau spune care este percepția și înțelegerea ta față de subiect
- Fă-ți interlocutorul conștient de faptul că aveți percepții diferite față de ceea ce înseamnă un anumit lucru
- Pune relația înaintea ego-ului
- Încearcă să nu afectezi statutul interlocutorului
Poate că ar mai fi multe de spus, dar cred ca duzina din lista de mai sus este un bun punct de plecare. Știu că poate părea dificil dar funcționează.