scris de Decebal Leonard Marin
Trăim într-un ritm mult mai alert și într-o presiune mai mare decât o făceam înainte de pandemie. Pe măsură ce viața noastră devine mai aglomerată și suntem puși în situatii cu care nu ne-am mai întâlnit, problemele de sănătate fizică și mentală apar tot mai frecvent.
Unele dintre ele se rezolvă prin schimbarea stilului de viață: mai multă mișcare, mai puțin telefon și tabletă, mai multă natură și alte lucruri simple pe care le avem la îndemână.
Munca de acasă face tot mai dificilă delimitarea vieții noastre private de cea profesională și face ca echilibrul privat-profesional să fie din ce în ce mai greu de atins. Este tot mai dificil să alocăm timp pentru alinierea corpului, a minții si a sufletului, fapt ce ne duce din ce în ce mai departe de cine suntem și de potentialul nostru.
Statistica ne arată că 1 din 4 persoane experimentează în prezent probleme de sănătate mintală. În condiții de subraportare, în România, statistica ne arată că 25% dintre români experimentează tulburări psihice.
Se previzionează că până în 2030, depresia va fi cauza principală a îmbolnăvirilor. 50% dintre oameni au primele crize de depresie în adolescență și în prima parte a vieții de adult și 75% dintre ei înainte de 25 de ani. Din pacate în spatele acestor statistici suntem chiar noi, cei care citim aceste informații.
Bolile de inimă și de plămâni, cancerul și diabetul sunt principalele cauze generatoare de deces. Dincolo de acestea însă, există un complice din umbră care le favorizează și pregătește terenul: distimia.
Distimia a fost definită de catre Dr. Robert Spitzer ca fiind starea cu energie redusa, stimă de sine scazută și capacitate limitată a plăcerii. Formele ușoare de distimie pot conduce oamenii la evitarea oportunităților datorită fricii de eșec, la deteriorarea relațiilor sociale și chiar la retragerea din viața socială. Distimia este rezultatul direct al modului în care trăim. Vestea bună este că este vindecabilă și soluția este la îndemâna noastră. Soluția se numește Wellbeing.
Folosesc intenționat termenul în limba engleza deoarece simt că aşa putem înţelege mai uşor complexitatea conceptului; în limba româna echivalentul folosit este folosit bunăstare sau stare de bine. Observ totodată că wellbeing se integrează rapid în vocabularul uzual al limbii române.
Wellbeing este măsura a cât de bine ne simţim şi a cât de capabili ne simţim să facem faţă la ceea ce ni se intamplă. Include prezenţa emoţiilor pozitive – fericire, mândrie, mulţumire şi absenţa emotiilor negative – anxietate, depresie dar şi cât de multumiţi şi de satisfăcuţi suntem cu viaţa pe care o avem.
Starea noastră de wellbeing are impact direct asupra vieţii noastre. Studiile arată că are legatură cu durata vieţii, bolile fizice şi psihice, comportamentele şi productivitatea noastră. Un nivel ridicat de wellbeing este asociat cu un sistem imunitar puternic, recuperare mai rapidă în urma bolilor şi predispoziţie redusă la raniri şi accidente.
Wellbeing este o stare subiectivă unde moştenirea genetică are rolul ei. Plecînd de la această constatare, din ce în ce mai multe programe de wellbeing sunt personalizate pentru profilul genetic al persoanelor cărora le sunt adresate. Pe langă gene însă, locul în care trăim, ce și cum muncim, cum cheltuim banii pe care îi câstigăm, ce mâncăm și câtă mișcare facem, împreună cu relațiile pe care le avem cu prietenii, familia și toți cei din jur, joacă un rol cel puțin la fel de important.