de Decebal Leonard Marin
Simpla existență a legislației, a standardelor și a sistemelor dedicate de management nu asigură un mediu de lucru sigur.
Eficiența cu care activitatea Safety este administrată este condiționată major de includerea factorului uman implicat, mai precis de înțelegerea modului în care oamenii percep, judecă și iau decizii legat de gestionarea pericolului și a riscului.
Pericolul este definit ca lucrul sau situația cu potenţial de a răni oameni sau de a provoca daune. Riscul este probabilitatea de a suferi o rănire sau o îmbolnăvire ca urmare a expunerii la un pericol existent. În cultura noastră, aceasta probabilitate este tradusă prin incertitudine și ca orice incertitudine, este subiectivă şi puţin explorată.
În industria safety, managmentul riscului este văzut ca un proces mecanic, încarcat de calcule și indicatori. Cele mai cunoscute și folosite abordări: Hierarchy of controls, The Risk Management Process Model, The Risk Matrix, Injury Ratio Pyramid, Reasons’s Swiss Cheese Model se focalizează pe sistem, pe proces și pe obiective, și mai puțin pe luarea în calcul a laturii umane.
Cele mai pupulare concepte țin cont prea puțin sau nu abordează modul în care oamenii ajung să ia decizii şi să se comporte în fața pericolului. Aceasta lipsă de integrarea a factorului uman limitează eficiența prevenirii accidentelor si duce de multe ori la una dintre cele mai ciudate si frustrante concluziii în investigarea cauzelor accidentelor: binecunoscutul verdict ‘’eroare umana’’.
Auzim frecvent în jurul nostru replici de genul: ‘’stai liniștit că nu o să se întample nimic’’, ‘’nu s-a întamplat niciodată nimic’, ‘’nu e nici un pericol’’, ‘’știu eu mai bine’’ sau ‘’e foarte periculos’’, ‘’e prea riscant’’, ‘’nu cred că e bine să faci asta’’.
Faptul ca noi oamenii nu avem toți același coeficient de inteligență a riscului ne face să percepem și să ne comportam diferit când avem de a face cu situații riscante.
La nivel individual, percepția riscului este influențată de factori care se regăsesc în trei planuri: cel psihologic, cel fizic si cel cultural.
Dacă vrei să îi ajuți pe oameni să nu își asume riscuri care pot duce la accidente, este util să înţelegi ce se afla pe fiecare dintre aceste planuri:
- PSIHOLOGIC | cum gândesc – percepții, emoții și credințe, modele de gândire, euristice și intuiții, obiceiuri, experiențe anterioare, etc
- FIZIC | organizarea locului de muncă – designul procesului, modul de organizare, ergonomia locului de muncă, măsurile de control de tip administrativ, inginerie etc
- CULTURAL | cultura organizațională – valorile comune, relațiile, validarea sociala, recunoașterea si pedepsele, limbajul, discursul și signalistica, obiceiurile colective, poveștile, eroii organizației etc
Pentru a motiva și implica oamenii în prevenirea accidentelor și în creșterea sigurantei la locul de muncă este nevoie de intervenții care abordează toţi aceşti declanşatori comportamentali, precum şi relaţile dintre aceştia.
Safety este o călătorie continuă, în care pentru a avea rezultate rezonabile, trebuie să ne mutăm atenţia din zona administrativ-birocratică în zona factorului uman. Spun rezultate rezonabile, pentru că un control total care sa duca la ‘’zero accidente’’ nu este posibil.
Managementul riscului are nevoie nu doar de cunoştinţele specifice şi administrarea eficientă a sistemelor şi a regulilor ci și de gandire critică, cunoştinte de psihologie socială, managementul schimbării, de empatie şi de abilităţi de leadership.
Vestea bună este că daca noi consultanţii facem echipă cu top managementul si specialiştii Safety, putem reuşi impreună.